Craciun Craciun Fericit si o lume plina de magie

Ma fascineaza Sarbatorile de iarna, ma fascineaza iluzia aceea aproape perfecta in care toti parem fericiti. Totul, de la chipurile zambitoare ale oamenilor la ornamente si brazi impodobiti, pana la parfumul de scortisoara si cozonaci si haine elegante...Totul pare atat de perfect. Nu stiu cat de adevarata este acea stare din preajma Sarbatorilor, poate fi doar o iluzie sau cum imi place sa cred poate fi reala. Poate, acele zile chiar sunt magice si voluntar sau involuntar, cu sau fara motive suntem mai fericiti...

Craciunul, un bun motiv sa lasam grijile deoparte, sa cheltuim fara sa ne plangem, sa imbratisam pe cei dragi, sa aflam vesti de la prieteni despre care nu stiam nimic, sa umplem mesele cu mancaruri sofisticate, sa daruim si sa primim. Nu am intentia sa filisofez de ce alegem doar o zi din an pentru a fi fericiti, ma opresc doar la senzatia placuta de multumire stiind ca exista macar aceasta zi.

Imi place sa cred ca un inger indragostit din cale afara in fiecare an de Craciun isi sarbatoreste dragostea si astfel daruieste pamantului un sentiment special de bucurie, betie si armonie in care toti parem mai fericiti.

De Craciun toate visele poti deveni realitate...Continui sa cred in fiecare an in aceste cuvinte, chiar si atunci cand am suferit, cand Craciunul imi parea gri, am avut speranta ca magia exista si ca visele cele mai frumoase devin realitate atunci cand te astepti cel mai putin.

Este totul in magie si credinta!

Ruleta ruseasca

Azi imi apartin, astazi nu sunt a ta, a lumii...Sunt a mea. Sa nu indraznesti sa ma contrazici, sunt satula sa ma daruiesc in speranta ca raza de soare despre care vorbesc toti, va rasari. Azi nu ai dreptul sa imi judeci gesturile...

Aceasi dimineata, aceasi oglinda care nu-mi spune nimic nou. Se sparge in bucati, adun cioburile, simt parfum de sange dar nicio durere. Simt ca lesin...Ma abandonez.

Visam frumos, ai ucis umbra pentru care mi-am frant trupul. Vreau sa rad dar caut durerea. Noi nu stim sa zambim, noi spunem ceva dar defapt dorim altceva. Laudam propria suferinta ravnind fericirea altuia. Sinucidere...

Uitam de noi, ne daruim altora, ne daruim lacrimilor celor din jur. Le cautam cu disperare si tanjim sa salvam alte suflete. Ranjim mandri la cat de buni suntem sa dam fara sa ni se ceara...Uitam de noi.

Privesti glontul si astepti sa-ti strapunga inima. Te joci si pierzi propriul pariu. Ai uitat ca ieri ai promis...Infinitul. Il astepti departe de prezent.Vrei o alta sansa si desi spui ca s-a terminat iti doresti ca dincolo de umbra intunericului sa rasara un alt soare. Te pierzi in bratele mortii, simt gustul dulce al infrangerii...Controlul il cauti cu disparare, sunt aici, acum...Ai inteles?!

Hahaha...E si maine o zi...sau?!... Cine stie...Poate nu...

...le piccole cose...

Sembra che non sono mai felice, che niente non mi fa accontentare e invece tutto al contrario, ogni piccolla cosa mi fa sorridere...Ogni piccolla cosa bella e fatta con amore mi regala felicita. Forse non riesco ad esprimere la mia gioia con le parole ma io lo so, dentro di me quante emozioni sento...

La vita e corta. Le parole non bastano mai pero ogni gesto carino che si puo fare per chi ami a piu importanza...La vita e bella, anzi...E bellissima!!!

Sono le piccolle cose... mi rendo conto che forse ricordandomi il mio passato sento piu emozione e piu felicita per una mattina piena di sole o per un bacio sulla fronte da parte di mia madre o per una coccola da parte del moroso che per un momento importante come la laurea...Si, si...sono le piccolle cose quelle che fanno di piu sorridere e quelle che fanno sole in una giornata piena di pioggia.

Forse perche non ho mai avuto cosi tanto dalla vita,anzi, forse perche avendo tanto non sono mai riuscita a essere cosi felice. Forse per questo, oggi, non sono capace di dimonstrare la mia felicita con le parole...e tante volte neanche con il sguardo. Pero io lo so, io lo sento...Sento tutto quello che circonda la mia vitta e che mi rende oggi cosi felice.

Ho tutto, anche se non sembra tutto...Ho le piccolle cose che riescono a farmi felice. Le piccolle cose...La grande cosa!

Eu ucid

...nu este nimic, nu este nimeni aici. E pustiu, sunt umbre si sunt eu, dar restul in jur e gol...

Uneori oboseala psihica anuleaza toata existenta si nu da posibilitatea de a intelege ca unicul motiv valid de a urma dreptatea este de a te abandona nebuniei.
O continua urmarire de chipuri si umbre si voci, persoane care nici macar nu-si pun intrebarea si accepta pasiv o viata fara raspunsuri datorita rutinei sau durerii calatoriei.

Imi port chipul lipit de cap si umbra cusuta de picioare si inca nu am reusit sa inteleg care cantareste mai greu. Uneori am instinctul de a le sfasia si a le agata intr-un cui, de a ramane doborata la pamant ca o papusa de carpa ramasa fara fire...

E muzica acolo unde ma aflu, sunt corpuri care se misca si guri care zambesc, schimburi de cuvinte si sunt eu...Eu stau printre ele si cred ca sunt inutile.
In fata mea, asezate la o masa sunt doua persoane, un barbat si o femeie. Ea este subtirica, firava si dulce ca melancolia, parul negru si ochii verzi. El are ochi doar pentru frumusetea ei. Se tin de mana si rad. Ei se iubesc, sunt tineri, frumosi si fericiti...

Eu ma gandesc ca in curand vor muri!

Tu ce faci noaptea pentru a vindeca raul din sufletul tau?......................................Eu ucid!!!

...impartind o singura iubire...semanand moarte

Se spune ca lumea este nebuna in toate sensurile si ca degeaba avem intrebari cand nu exista raspunsuri dar in acelasi timp se spune ca exista explicatii pentru orice. Nu stiu ce elemente chimice se joaca in mintea si sufletul nostru atunci cand ne indragostim dar cunosc senzatia aceea placuta pe care o daruieste iubirea. Si desi fug cat mai departe de ea cunosc si suferinta pe care tot eu cumva ca intr-un labirint incerc sa o ajung din urma...

Unde naste dragostea, unde este originea ei?!

La nastere bietul prunc ar trebui avertizat ce il asteapta. Cu litere de aur sau chiar de sange ar trebui scrise pentru el povesti care sa-i pregateasca drumul pe care involuntar oricum ar calca, drumul iubirilor tanjite dar in acelasi timp blestemate. Nu va suferi niciodata mai mult decat din dragoste...

Iubirea imbraca mii de feluri si pentru fiecare dintre noi este diferita, nimic nou sub soare, cu cat mai personala cu atat mai speciala, cat mai distrugatoare cat mai pasionala cu atat mai mult mai importanta...



Tu dormi sau poate doar te prefaci...Mi-ar place sa patrund in visele tale, sa fac parte si din acea lume necunoscuta. Vorbeste gelozia, posesivitatea sau chiar iubirea?! Te mangai, tresari si ma intreb daca ai simtit blandetea. Esti aici, este tot ce conteaza, in noaptea asta esti doar al meu, imi apartine fiecare bucata din trupul tau, fiecare particica din sufletul si mintea ta dar visele?...Ele cui apartin, oare ei?

Daca te-as fi cunoscut ieri oare m-ai fi iubit asa cum spui azi? Oare as fi pasit pragul Bisericii la bratul tau, as fi impins caruciorul in magazin, te-as fi certat pentru tubul de pasta de dinti lasat deschis...Oare am fi facut dragoste pana in zori ca acum?!

Ironic, amanta isi plange propria alegere. Da vina pe iubire, se judeca si plateste, isi plange de mila si la sfarsit ramane singura. Sufletul ei plin de iluzii...

Imi zambesti mai mult ranjind croind in jurul meu ate de paianjen, m-ai facut victima ta si acum pandesti momentul pentru a ma sfasia pana la utima suflare. Cine sa inteleaga de ce din dorinta ta de a aduce fericire in viata mea ai transformat totul intr-un singur scop...Acela de a ma ucide.
Dar poate tu nu stii, am murit demult, pe dinauntru sunt goala, pustie fara pic de culoare. Mi-a ajuns doar imbratisarea ta rece si mincinoasa in fiecare seara cand intors din patul ei imi declarai mie iubirea. Ar fi fost mult mai simplu sa pleci lasandu'ma sa plang suferinta ca te-am pierdut crezand intr-o iubire. Dar a fost sa fie doar tradare si ura si apoi obsesia de a ma tine in capcana. Satisfactie cand imi privesti lanturile reci si grele, ruginite, ce-mi sfasie carnea si te simti mandru, te simti barbat sarutandu-mi lacrima de sange ce se prelinge din suflet. Dar pe mine ma doare iubirea transformata astazi in ura, ma doare tradarea, ma doare clipa cand intr-un sfarsit as fi putut jura eu pentru tine si totusi crudul destin mi-a transformat'o in chin.

Victima imbracata in rochie de mireasa alba, inconjurata de flori si sperante ale unei lumi pline de iubire si zambete. Victima ta sau a sortii sau poate a proprie'mi fiinte ce nu a avut puterea sa plece la prima palma. Am inchis ochii lasand fiecare pumn si fiecare viol sa se credea cosmaruri de noapte si ti-am primit florile de iertare a doua zi cu bucuria credintei ca exista schimbare.

Zambesc eu astazi mai mult ranjind dinauntrul sicriului pe care curg lacrimile celor ce nu mi-au tradat fiinta...Privesc sirenele si mainile tale incatusate si imi spun in gand ca a meritat moartea mea daca tu pentru tot restul vietii vei fi prins in capcana ce ieri ma tinea prizoniera pe mine. Rochie alba de inger...